Cum să abordăm realitatea amestecului în Biserică!

- Peter Horrobin

Odată cu anumite manifestări de trezire, oamenii îmi pun întrebări de genul: „Despre ce este este vorba?!” și „E aceasta cu adevărat o trezire?” Oamenii caută răspunsuri. Sunt aceste evenimente desprinse direct de pe paginile cărții Faptele Apostolilor sau sunt ele o variațiune subtilă New Age sau chiar practici oculte? E o mare confuzie!

Decât să răspund direct la aceste întrebări, cred că este vital să stabilesc câteva puncte de reper care să înlesnească procesul de cântărire și de testare a unor astfel de lucruri ce se manifestă în Trupul lui Cristos. Gândurile mele nu sunt gânduri de moment ale cuiva care începe abordarea unei noi tematici, ci sunt roada a mai mult de 20 de ani de experiență de pionierat și învățătură în domeniul ucenicizării, al vindecării și eliberării, odată cu punerea bazelor lucrării Ellel Ministries International (www.ellelministries.org) în multe centre din lumea întreagă.

Ca răspuns la izbucniri anterioare de „trezire” în America de Nord, mulți lideri respectați au luat poziție și au spus că este un amestec – Dumnezeu lucrează, dar la fel și firea, precum și duşmanul. Totuși, în loc să-şi exercite discernământul și autoritatea dumnezeiască în privinţa lucrurilor care nu veneau de la Dumnezeu, majoritatea susținătorilor trezirii au abordat o atitudine de toleranță față de ceea ce se întâmpla.

Unii pretindeau că parabola grâului și a neghinei din Matei 13:24-43 conţine baza scripturală pentru această abordare. Aici, Isus a spus să lăsăm grâul și neghina să crească împreună până la recoltare. Această idee a fost preluată ca sprijin pentru concepţia de a permite ca binele și răul să se desfăşoare în mod simultan, în ciuda pericolului evident, acela ca oamenii să poată fi înșelați, ajungând să creadă că Duhul Sfânt se afla în spatele tuturor manifestărilor, dintre care unele, în mod clar, nu erau de la Dumnezeu! Însă Isus a afirmat în mod explicit că ogorul în care cresc cele două culturi este lumea, nu Biserica. În lume, grâului și neghinei trebuie să li se permită să crească împreună până la secerişul final de la sfârşitul veacului, altfel multor potențiali membri ai Trupului lui Cristos le va fi furată oportunitatea de a decide singuri și de a alege mântuirea.

Scoţând această parabolă din context şi aplicând-o la Biserică, este ca și cum ai spune că principiul de a permite ca răul și binele să convieţuiască este valid în interiorul Trupului lui Cristos. Ceea ce este eronat. Din Scriptură nu se desprinde un astfel de punct de vedere. După cum spunea și Derek Prince: „Biblia nu ne dă libertatea de a tolera incursiunea răului în Biserică.” Dacă vrei să știi cum să abordezi lucrurile în Biserică trebuie să te uiți la Epistolele pastorale, unde ucenicia și calea spre sfințenie reprezintă o normă. Libertatea nerestricționată pentru ca demonicul să producă manifestări, care sunt mai apoi etichetate ca fiind lucrarea Duhului Sfânt va conduce întotdeauna la posibilitatea ca și cei aleși să fie înșelați, după cum a prevăzut Isus în Matei 24.

Faptul că Dumnezeu se atinge de viața unor oameni nu este un motiv valid pentru a permite răului să prospere, alături de bine. Întotdeauna trebuie să discernem, să expunem și să rezolvăm problema contrafacerilor. Altfel, în ochii oilor, răul este validat de către păstori, fiind considerat ceva bun. Ca urmare, duhurile de înșelare și de contrafacere sunt libere să acţioneze în Trupul lui Cristos – fie că este vorba de înșelarea semnelor false, a minunilor false sau a profețiilor false, despre care suntem avertizați în Matei 24. Isus Și-a început discursul critic despre vremurile din urmă cu următoarele cuvinte: „Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva”.

Cu altă ocazie, Simon Petru tocmai spusese adevărul cel mai uimitor și inspirat de Dumnezeu despre identitatea lui Mesia. Dar, atunci când câteva minute mai târziu același om rosteşte cuvinte înșelătoare, Isus nu validează acea eroare permiţându-i să rămână necatalogată alături de adevăr. Imediat, El a preluat autoritate asupra duşmanului care lucra prin Petru și a zis: „Înapoia Mea, Satano!” Iar apoi i s-a adresat lui Petru: „tu eşti o piatră de poticnire pentru Mine! Căci gândurile tale nu sunt gândurile lui Dumnezeu, ci gânduri de ale oamenilor.” (Matei 16:23).

Isus avea un discernământ acuţit în privinţa amestecului și nu S-a sfiit să spună lucrurilor pe nume. Făcând astfel El ne învaţă o lecție importantă. Această idee este în concordanţă cu învățătura Sa din Ioan 15 unde curățirea viei (nu creșterea necontrolată) este cheia spre o rodire bogată. Cu cât o persoană este mai influentă şi are o imagine mai proeminentă (Petru a fost un lider proeminent), cu atât este mai important să se rezolve o asemenea eroare, altfel plămădeala înșelării va avea consecințe profunde în trupul lărgit de credincioși care caută inspiraţie de la astfel de lideri.

Amestec în Biserică

Ceea ce ne aduce la titlul articolului – amestecul în Biserică.

Dacă Isus nu a tolerat un astfel de amestec în viața unuia din discipolii Săi, de ce să permitem noi ca amestecul să rămână neverificat în interiorul Bisericii? N-ar trebui şi noi la rândul nostru nu doar să binecuvântăm și să apreciem ceea ce face Dumnezeu, ci și să răspundem cu fermitate la tot ceea ce vine din partea duşmanului? Nu este aceasta chiar esenţa ucenicizării, așa cum este ea exprimată de către apostolul Pavel prin avertismentul dat tânărului Timotei? Pavel l-a avertizat pe Timotei că „în vremile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor” (1 Timotei 4:1). Apoi i-a spus: „Fereşte-te de basmele lumeşti şi băbeşti” (1 Timotei 4:7) și „Fii cu luare aminte asupra ta însuţi şi asupra învăţăturii pe care o dai altora”. Cel mai grăitor este faptul că Pavel îi spune că făcând așa „te vei mântui pe tine însuţi şi pe cei ce te ascultă.” (1 Timotei 4:16). Pavel știa că oile vor fi afectate și ele dacă înșelarea va fi tolerată în viaţa pastorului sau de către pastor în viaţa Bisericii.

Darurile Duhului includ și darul discernământului, care este astăzi probabil cel mai necesar dar dintre toate. Mii de oameni au scris și au vorbit despre profetic și despre vindecare, dar unde sunt vocile care laudă învățătura ce vizează aplicarea sfatului dat de Pavel lui Timotei și discernerea adevărul de fals? Cu siguranță că Dumnezeu ar vrea ca Trupul lui Cristos să acorde o egală importanţă darului care poate fie valida, fie provoca nelinişti sincere în privinţa practicii celorlalte daruri. Adesea, cei care au fost îndeajuns de curajoși să vorbească, chiar și cei cu argumente echilibrate, au fost dați la o parte, fiind consideraţi o intruziune nedorită în ceea ce „face Dumnezeu”!

Cum pătrunde amestecul în Biserică?

Sursele principale ale amestecului în Trupul lui Cristos sunt:

1. Lumea în Biserică,
2. Lideri care nu au discernământ și care nu sunt vindecați,
3. Profeții false,
4. Ignoranță față de uneltirile duşmanului,
5. Semne și minuni înşelătoare (manifestări supranaturale care își au originea în puterea lui Satan și nu în puterea lui Dumnezeu).

1. Lumea în Biserică

Rugăciunea Domnească ne încurajează să cerem ca Împărăția Cerurilor să vină pe pământ. Aceasta nu este o rugăciune pentru Cea de a doua venire, ci o rugăciune ca principiile Împărăției să fie factorul determinant pentru cei care Îl urmează pe Isus – Regele. Dar mai există un conducător, care domnește peste împărăția întunericului și, care datorită alegerii omului la Cădere, este conducătorul sistemelor de valori ale acestei lumi (1 Ioan 5:19).

Principiile și practicile lui Satan se află în dezacord cu cele ale legământului de dragoste a lui Dumnezeu și a Împărăției Sale. Pavel i-a provocat pe credincioși să nu „dea prilej diavolului” în viaţa lor (Efeseni 4:27) și accentua faptul că bătălia în care suntem implicați cu toții nu este una fizică, ci se dă împotriva „căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti” (Efeseni 6:12).

Viața trăită în păcat deschide uși celui rău. Atunci când atât de multe dintre practicile susţinute de dumnezeul acestei lumi se perpetuă în viaţa cetățenilor Împărăției lui Dumnezeu, lui Satan i se dă dreptul de a-și exercita puterea în viaţa membrilor săi și viaţa Bisericii. Pavel îi avertizează pe credincioși că toleranța tuturor formelor de imoralitate, a practicilor oculte, a egoismului, a idolatriei, a beției și lăcomiei etc. va ajunge chiar să-i descalifice pe oameni de la a moșteni Împărăția lui Dumnezeu (Galateni 5:21). Atunci când i se permite lumii să intre în Biserică, puterilor spirituale ale dumnezeului acestei lumi li se dă dreptul să acţioneze.

2. Lideri care nu au discernământ și care nu sunt vindecați

Toți liderii au responsabilitatea de a discerne și de a se opune lucrării duşmanului – atât în viața lor personală, cât și în viaţa Bisericii. Atunci când oamenii acţionează din prisma unui trecut nevindecat, sunt deschiși spre auto-înșelare și înșelare – iar liderii nu fac excepție de la posibilitatea de a fi înșelați.

Drept rezultat ei devin un canal neavizat pentru influența duşmanului și se pot chiar trezi că ei înșiși se luptă cu probleme de culise precum imoralitatea, viciile sau dependențele.

Și pentru că ei sunt pastori, acționând ca acoperământ spiritual pentru oi, orice puteri spirituale care acţionează în viețile lor pot, totodată, influența oile. Acest lucru este evident mai ales în viața oamenilor ce au fost salvați dintr-un trecut de respingere, de traumă, de zdrobire sau de abuz; sau au fost prinși în capcana drogurilor, a înșelătoriilor New Age, a vrăjitoriei sau chiar a lucrurilor satanice. La convertire, păcatele lor sunt iertate, dar iertarea și vindecarea nu sunt nici una şi acelaşi lucru, nici experiențe simultane.

Darul mântuirii se primeşte într-o clipă, dar procesul mântuitor al ucenicizării, al vindecării și al eliberării trebuie să fie „dus până la capăt, cu frică şi cutremur” (Filipeni 2:12). Trăim într-o lume (și o Biserică) unde rezultatele și soluțiile instantanee sunt atât de des așteptate. Această perspectivă se află într-un contrast total faţă de calea ucenicizării îndelungate – în mod special cea a liderilor. Acesta este un proces costisitor, care necesită mult timp, dar care este însă esențial. Dar dacă acest proces de ucenicizare, vindecare și eliberare nu are loc, caracterul neinstruit și zdrobirea interioară pot rămâne o sursă ascunsă a puterii demonice care acţionează în viața unei persoane, determinând totul, de la comportament și relații nedumnezeiești, până la manifestări bizare și experiențe supranaturale aparte.

Liderii pot fi de asemenea sursa cuvintelor profetice false, iar duşmanul poate acţiona prin ei, astfel încât să provoace daune în Trupul lui Cristos. Deşi e posibil ca astfel de oameni să fi avut parte de o oarecare eliberare după convertire, jalnica lipsă de discernământ în cadrul Trupului lui Cristos poate conduce la o presupunere falsă că procesul s-a încheiat, când, în realitate, călătoria spre întregire doar a început!

Această abordare poate fi periculoasă. Vătămarea profundă reclamă vindecare profundă, precum și eliberare majoră, și nu este înțelept să li se permită oamenilor cu un trecut găunos să exercite vreo formă de conducere până când nu este evident că ei şi-au manifestat maturitatea într-o perioadă semnificativă de timp și se află sub un acoperâmânt spiritual sigur, unde se exercită discernământul. Unele dintre cele mai profunde vindecări pe care le-am experimentat au fost rezultatul unui proces de instruire în ucenicizare.

3. Profeții false

Atunci când un „profet” proclamă „Dumnezeu a spus”, nu prea mai rămâne loc pentru discernământ și testare. Astfel de cuvinte sunt de obicei acceptate de către toți, fără vreun spirit critic și sunt transmise rapid prin e-mail în jurul lumii. Profetul primește apreciere și chiar încurajare din partea multora și puțini oameni par dornici să pună întrebările dificile. Iar cei care fac acest lucru sunt reduși la tăcere cu răspunsuri de genul: „Dacă Dumnezeu a spus, nu e de ajuns?”

Din nefericire, nu este de ajuns, pentru că există multe versete în Scriptură care ne avertizează despre pericolele profeției false. Și ele au un motiv anume. Vasul prin care este dată profeția este suspus greșelii, astfel că atât el, cât și cuvintele sale trebuie testate. În Deuteronom 13 un profet poate avea un cuvânt exact, însă poate totodată să-i îndepărteze pe oameni de la adevăr. În mod uimitor, Scriptura nu laudă întotdeauna acuratețea profetică! Puterile psihice pot defila drept profetice cuvinte de cunoștință – pot fi chiar corecte, dar asta nu înseamnă în mod necesar că sunt de la Dumnezeu. Am văzut cuvinte precise date de un așa-numit „profet”, în timp ce el făcea invitații pentru donații la colectă. Cuvintele lui nu din partea lui Dumnezeu.

De asemenea, cuvintele de cunoștință precise despre nevoia de vindecare a cuiva pot fi folosite pentru a încuraja pe cineva să se supună primirii unei ungeri false. Ezechiel 13 ne avertizează că atunci când profeții spun: „Ascultă Cuvântul Domnului” ei pot profeți din rodul propriei lor imaginații. Astfel de cuvinte sunt descrise drept preziceri mincinoase. În Ieremia 23:16 oamenii sunt îndemnaţi chiar să nu asculte de ceea ce spun profeții! Pentru că acei profeți le dădeau oamenilor speranțe false, având viziuni născocite de propriile lor minți.

Dumnezeu a spus: „Eu nu i-am trimis pe profeţii aceştia, şi totuşi ei au alergat; nu le-am vorbit, şi totuşi au proorocit.” (Ieremia 23:21). În toate aceste cazuri cea mai dură judecată a lui Dumnezeu este rostită peste cei care duc oamenii în rătăcire prin cuvinte profetice false. Eu cred cu toată fiinţa mea în profeție – dar pentru că cred, vreau totodată să verific cu foarte mare atenţie un cuvânt profetic și sursa acestuia, pentru a nu risca să fiu înșelat. Asta nu înseamnă să te îndoiești de Dumnezeu, ci să fii ascultător față de Scriptură. În contextul profeției, Pavel poruncește cititorilor săi: „cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun.” (1 Tesaloniceni 5:21). Testarea nu este un păcat. În Trupul lui Cristos există o lipsă a înțelegerii reale atât despre profeția Vechiului Testament, cât şi cea a Noului Testament.

Dacă vasul profetic nu este vindecat de problemele majore ale zdrobirii sale sau dacă încă trăieşte în practici păcătoase ascunse, el sau ea devine candidatul perfect pentru a fi exploatat de către duşman și poate fi deschis tuturor experiențelor New Age și oculte, rostind cuvinte profetice ajustate pentru a se potrivi pieței creștine. Am fost martor la multe astfel de cuvinte profetice, majoritatea dintre ele fiind doar puțin diferite de declarațiile psihice care spun oamenilor ceea ce ei își doresc să audă.

Nu ar trebui să subestimăm niciodată nevoia interioară a persoanelor zdrobite care caută afirmarea și importanța pe care le-o pot da recunoașterea lor ca profet (sau ca lider).

Practicile oculte induc în mod deliberat astfel de zdrobiri sau frângeri, pentru ca oamenii să pătrundă în tărâmuri supranaturale, unde se produc nişte interacţiuni libere cu puterile întunericului. Cuvintele ce rezultă de aici pot încânta, însă esenţa lor este înșelarea. Am ascultat o astfel de persoană descriind cum a mers prin toată sala şi a avut capacitatea de a percepe bolile și stările oamenilor. Aceste observații au devenit apoi cuvintele sale de cunoștință. Astfel de cuvinte de cunoștință nu vin de la Dumnezeu, ci sunt informații obținute prin mijloace oculte.

4. Ignoranța faţă de uneltirile duşmanului

Satan este un maestru al înșelării. El profită de păcatele pe care le comitem pentru a câștiga putere în viețile noastre și folosește sufletul îndurerat și zdrobit ca punct de generare a puterii demonice. Dacă liderii, mai ales, nu înțeleg cum acţionează cel rău, nu se vor putea afla în poziția de a le păsa realmente de oamenii prin a-i proteja de uneltirile duşmanului. De exemplu, atunci când oamenii sunt determinaţi să creadă că anumite manifestări demonice nu sunt demonice, ci li se spune că ele vin de la Dumnezeu, ei sunt condiționați să-și dorească acea manifestare, oricare ar fi ea.

Astfel, ei cred că primesc binecuvântarea lui Dumnezeu! În realitate, are loc un transfer, iar ceea ce au primit ei este un duh care determină manifestări exterioare și care a fost validat de alții ca fiind un semn că Dumnezeu lucrează. Înșelarea este deplină!

Nu am nicio problemă cu faptul că o persoană manifestă semne fizice care arată că Dumnezeu lucrează în viața sa, aducând vindecare sau eliberare. Le-am văzut de nenumărate ori. Dar sunt profund îngrijorat când aud pe cineva care crede că este vorba despre Dumnezeu, atunci când toţi (sau cel puţin mulţi oameni) primesc același semn, iar acesta este transmis Trupului lui Cristos din întreaga lume, precum o marfă.

Lumea ocultă știe totul despre ungere, transfer și împuternicire. În Scripturi ungerea se dă pentru slujire. Dăruirea unei mantale (cum a fost în cazul lui Ilie cu Elisei) este pe deplin adecvată, însă ideea unei împuterniciri în masă ca fiind o experiență de răsunet este străină Scripturii. Duşmanul își clonează urmașii în „uniformitate”, prin astfel de împuterniciri înșelătoare care îi determină pe toți să facă același lucru. Aceasta este baza multor secte și religii false.

Însă Dumnezeu îi eliberează pe fiecare dintre copiii Săi în unicitatea darului lor și îi unge în mod specific, conform destinului lor individual. Atunci când ceva este descris drept o ungere transferabilă, sau când există încercări de a împărtăși tuturor, fără excepție, o ungere pe care toţi să o poată lua și să o dea mai apoi altora, poți ști că acest teren este unul foarte periculos. Nu există niciun fundament biblic pentru ungerile transferabile și pentru împuterncirile în masă. Botezul în Duhul Sfânt este dat tuturor, dar împuternicirea unei ungeri de la Dumnezeu este dată în mod unic persoanei care o primește.

A presupune, de exemplu, că dacă dai bani pentru o anumită colectă Dumnezeu te va împuternici să faci față datoriilor tale este pur şi simplu manipulare și înșelare. A-i încuraja pe oamenii aflaţi în datorii să dea ceea ce ei nu-și pot permite îi va determina să creadă ceva ce în majoritatea cazurilor se va finaliza în deziluzie. Fiecare individ este responsabil pentru propriile alegeri – acesta este protocolul Împărăției – nicio ungere nu poate îndepărta responsabilitatea pentru alegerile pe care le fac oamenii! Astfel de practici, care nu sunt rare, sunt extrem de distructive credibilității Trupului lui Cristos și numelui lui Dumnezeu.

5. Semne și minuni înşelătoare

Satan are putere și o folosește cu eficiență mare. Puterea este un drog care îi poate seduce chiar şi pe liderii creștini. Atunci când există o inimă nevindecată care primește afirmare și importanță prin faptul că i se dă putere şi influenţă, duşmanul este liber să folosească puterea sufletească inspirată demonic pentru a regiza un spectacol impresionant.

„Minunile minore”, care îi impresionează pe sfinți, precum presupusele plombe de aur și praful de aur sunt întâmpinate ca dovezi ale unei vizitări din partea slavei lui Dumnezeu. Oricine a cercetat puterea ocultă, chiar și numai la suprafață, știe că există multe lucruri înșelătoare pe care le poate face duşmanul – chiar vindecări. Nu e de mirare că Isus a avertizat că în vremurile din urmă „cristoși falși și profeți falși vor apare și vor face mari semne și minuni pentru a-i înșela chiar și pe cei aleși” (Matei 24:24). Noi trăim acum aceste vremuri din urmă.

Nu e mare scofală ca o persoană afectată de un duh de infirmitate să fie vindecată prin intervenţia unui demon mult mai puternic – fie că se îndepărtează duhul de infirmitate (demoni care scot afară demoni), fie intervine un control exercitat asupra duhului care are o influenţă redusă, astfel ca el să fie inactiv pentru o vreme. Astfel de „vindecări instantanee” sunt proclamate adesea drept miracole. Deşi în asemenea cazuri oamenii pot pretinde că sunt vindecați, vindecarea lor este adesea cu preţul unui control demonic mult mai puternic în viața lor, care îi poate conduce spre o înșelare și mai profundă.

Vindecarea și ucenicizarea

Vindecarea, fără disciplina ucenicizării, lasă oamenii și Bisericile vulnerabile la multe influențe înșelătoare. Atenția lor este îndreptată spre vindecare și nu spre Isus. Isus nu este o tehnică sau o magie, El este o persoană. Atunci când Isus devine o sursă de putere, în afara unei relații personale în care există supunere, dragoste și ascultare, poți fi sigur că duşmanul dă târcoale! Pe de altă parte, ucenicizarea, fără vindecare, forțează liderii în direcția păstoririi apăsătoare pentru a controla oameni nevindecați! Oamenii își pierd apoi capacitatea de a-și exercita liberul arbitru. În interior, ei devin slabi și trebuie susținuți de rigiditatea regulilor externe. Apoi ei ajung să fie vulnerabili la ispite și nu este neobișnuit pentru astfel de oameni să cadă brusc victime pronografiei, drogurilor, unei relații imorale etc.

Vindecarea împreună cu ucenicizare reprezintă norma biblică pentru Trupul lui Cristos. Dacă îi ridicăm pe oamenii nevindecați în poziții de putere și de autoritate îi punem în situația în care ei devin mai vulnerabili la ispitele duşmanului, crescând posibilitatea ca în Biserică să pătrundă o înșelare mai profundă.

La toate cele de mai sus se adaugă un singur lucru – o lipsă serioasă a discernământului spiritual în Trupul lui Cristos. Slujind de peste 20 de ani unor oameni îndurerați și zdrobiţi am văzut că o persoană nevindecată este vulnerabilă în faţa înșelării și poate fi folosită de către duşman în multe feluri.

Dar, slavă Domnului, am văzut de asemenea cum, atunci când Dumnezeu vindecă o persoană, indiferent de fondul sau de trecutul acesteia, există o putere spirituală și o soliditate care îi oferă siguranță interioră și ea nu are nevoie să depindă de ceva fals care să dea formă vieții sau lucrării sale.

Și iată că am revenit la întrebările de început!

Deşi toate cele de mai sus ating doar suprafaţa problemei înțelegerii înșelării și a modului cum operează aceasta, mă rog să fie suficient material aici care să-i ajute pe oameni să evalueze singuri și să-și dea răspuns la propriile întrebări despre astfel de chestiuni atunci când acestea apar în Trupul lui Cristos.

Trebuie să fim cu garda pusă, pentru că nu un critic al zilelor noastre a fost cel care a spus: „Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?”Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege” (Matei 7:22-23). Acestea sunt cuvintele lui Isus. Ele sunt o provocare zilnică pentru propriul meu suflet, pe măsură ce caut să umblu în ascultare față de Domnul în procesul ucenicizării și al vindecării.

Un cuvânt de încheiere

Nu mă îndoiesc de faptul că majoritatea oamenilor care, din neatenție, sunt prinși în lumea spiritualității false nu încearcă în mod deliberat să înșele sau să fie înșelați. Pentru cei care încep să pună întrebările dificile și își doresc un răspuns clar, mă rog ca acest articol, scris dintr-o frică sfântă față de Domnul, să-i ajute în căutarea exercitării discernământului.

Peter Horrobin, director internațional Ellel Ministries.

http://www.newchristian.org.uk/mixtureinthechurch.html